Andrei avea 37 de ani.
Era convins că soția lui i-a distrus viața.
Ideea nu i-a venit singur.
Un psiholog i-a pus-o în minte.
Dacă întârzia o jumătate de oră, Emilia îl suna.
Filmele le alegea tot ea.
Cărțile, la fel.
Îl trimitea la sală.
Gătea doar mâncare sănătoasă.
L-a făcut să se lase de fumat.
Întâlnirile cu prietenii nu-i plăceau ei.
Prietenii lui beau prea mult, spunea Emilia.
Pentru Andrei, toate astea erau o umilință.
După ședința cu psihologul, a luat o decizie.
„Zece ani am trăit în iad”, și-a spus.
„Ea mi-a luat libertatea.”
A început să facă totul din răzbunare.
Repeta mereu că soția i-a „tăiat aripile”.
S-a gândit serios să se mute separat.
Psihologul l-a încurajat în acest sens.
Eu l-am întrebat simplu:
„Ce aveai când v-ați căsătorit?”
A răspuns fără să clipească:
„Nimic. Nici mașină, nici apartament.”
„Ea zicea că s-a măritat din dragoste.”
„Acum cred că m-a ales ca să mă domine.”
„Și acum ce ai?”, l-am întrebat din nou.
A început să enumere.
O mașină bună.
Un apartament al lui.
O casă la țară.
Firmă proprie.
Un fiu în clasa întâi.
Un snowmobil pentru weekenduri în pădure.
Sănătate, familie, respect.
Atunci nu avea nimic.
Acum are totul.
Și toate astea alături de „tiranca” lui.
Așadar, i-a tăiat ea cu adevărat aripile?
Emilia îl sună pentru că îi pasă.
Gătește sănătos pentru că-l iubește.
Poate că atenția ei e, uneori, prea multă.
Dar înainte să spui că o femeie ți-a furat libertatea, gândește-te bine.
Vezi mai întâi ce ți-a dat.
Andrei a tăcut câteva clipe.
Apoi a spus încet:
„Îmi iubesc soția. Îmi iubesc fiul.”
„Prieteni aproape că nu mai am.”
„Unii s-au pierdut în alcool, alții au ajuns la închisoare.”
„Acasă e bine. Foarte bine.”
„Ce m-aș face fără ea?”
A mai adăugat un gând:
„Am exagerat cu aripile. Nu le-am avut niciodată.”
„Acum le am — soția și fiul meu.”
Cu aceste cuvinte s-a îndreptat spre casă.
Emilia îl sunase deja de două ori.