A întrebat-o în treacăt, aproape în glumă.
Era lângă masă, privind-o cum pregătea pachetul.
— Sunt oameni în toată firea. De ce te mai chinui atât pentru ei?
Ea s-a oprit o clipă.
Nu pentru că nu avea răspuns.
Ci pentru că răspunsul era prea simplu ca să-l spună așa, repede.
Și-a amintit nopțile nedormite de odinioară.
Primii pași prin casă.
Genunchii juliți, plânsul de copil mic.
Vocile tremurânde dinainte de examene grele.
Și-a amintit cum au învățat, încet, să trăiască fără mâna ei lângă ei.
Dar niciodată fără dragostea ei în spate.
A zâmbit și a spus rar, cu voce caldă:
— Pentru că a fi mama lor nu e o etapă.
— E pentru totdeauna.
Copiii ei locuiesc azi în alte orașe.
Au case proprii, griji proprii, drumul lor.
Iau singuri decizii, mari și mici.
Dar pentru ea rămân, mereu, aceiași copii.
Cei care aveau nevoie, cândva, doar de o îmbrățișare.
— Nu vor să fie răsfățați, a continuat ea.
— Vor doar să știe un lucru.
— Că cineva îi așteaptă.
— Că cineva crede în ei.
— Că cineva e alături, chiar și de departe.
Tăcere scurtă în bucătărie.
Doar aburul de la mâncarea caldă.
— Și nu obosești niciodată? a întrebat-o, mai blând acum.
— Obosesc, uneori, a răspuns ea sincer.
— Dar nu de la asta obosesc.
— Obosesc de la gânduri, nu de la fapte.
A legat punga cu grijă, ca pe un dar.
— Parcă îi hrănesc și acum, cum îi hrăneam demult, a spus.
— Doar că acum, în loc de biberon, e o oală de ciorbă.
A râs ușor, cu ochii puțin umezi.
— A fi părinte nu se termină când copiii cresc mari.
— Nu e un job cu program fix.
— E o promisiune făcută o singură dată.
— Dar ținută în fiecare zi.
A privit punga de pe masă, gata de drum.
Știa că, peste o oră, va suna la ușa fiicei ei.
Că va vedea un zâmbet obosit, dar fericit.
Că nepoata va alerga spre poșetă, după dulciuri.
Că totul va părea, din nou, simplu și firesc.
— Una pe care o voi purta până la ultima suflare, a mai spus, încet.
Cel care o întrebase a tăcut, privind-o altfel acum.
A înțeles, poate pentru prima dată, cât costă o iubire tăcută.
Afară, orașul continua grăbit, indiferent.
În bucătărie, timpul parcă stătea puțin pe loc.
O mamă pregătea, din nou, dragoste la pachet.
Dragostea de mamă nu iese niciodată la pensie.