El nu e doar fiul meu.

El nu e doar fiul meu.

El e dimineața mea.

Ochii sunt încă somnoroși, dar inima deja zâmbește.

El e râsul meu în zilele grele.

Și liniștea în care devine calm.

În el găsesc bucuria mea.

Speranța mea stă în el.

Mândria mea îi aparține lui.

Când e aproape, lumea devine mai luminoasă.

Când e departe, simt totuși lumina lui.

Mă ghidează, chiar și când sunt obosită.

Mă ghidează și când sunt dezorientată.

Mă ghidează și când tac.

Îl privesc și mă întreb: ce m-aș face fără el?

Viața e uneori complicată, știu asta bine.

Dar cineva a știut precis ce face când mi l-a dăruit.

El m-a învățat să râd cu adevărat.

M-a învățat să cred mai puternic.

M-a învățat să iubesc mai profund decât credeam posibil.

Cine ar fi zis că un copil schimbă totul?

Cine ar fi zis că o privire a lui vindecă o zi întreagă?

“Mamă, ești obosită?”, mă întreabă el adesea.

“Puțin”, îi răspund, “dar tu mă faci bine.”

El râde și spune: “Atunci rămân lângă tine.”

Așa e el, mereu aproape, chiar și de la distanță.

Sper că într-o zi va simți asta fără cuvinte.

Sper să înțeleagă, într-un moment obișnuit, cât înseamnă pentru mine.

Va ști, cred, că el e lumina care luminează lumea mea.

Și voi purta această lumină în inimă mereu.

Îmi amintesc cum era mic și mă întreba multe.

“De ce cerul e albastru?”, zicea el.

“Pentru că așa a vrut cineva să fie frumos”, îi spuneam eu.

El se uita la mine și credea tot ce spuneam.

Acum e mai mare, dar privirea lui e la fel de caldă.

“Mamă, tu ai fost mereu tare”, îmi spune câteodată.

“Tare pentru că te am pe tine”, îi răspund.

El tace puțin, apoi mă îmbrățișează.

Nu sunt multe cuvinte, dar sunt suficiente.

Oare câte mame simt la fel ca mine?

Oare câte inimi bat mai tare la un singur zâmbet al unui fiu?

Nu sunt singură în asta, știu bine.

Dar povestea mea cu el e doar a mea.

E povestea unei dimineți care nu se termină.

E povestea unei lumini care nu se stinge.

Când mă simt pierdută, mă gândesc la el.

Când mă simt puternică, tot la el mă gândesc.

El e motivul pentru care zilele au sens.

El e motivul pentru care inima mea încă zâmbește.

Nu e doar fiul meu.

E lumina mea.

Rate article
Add a comment