Andrei avea 37 de ani.
Era convins că soția lui i-a distrus viața.
Emilia, soția lui, devenise în mintea lui un chin continuu.
Ideea nu i-a venit singur.
Un psiholog i-a pus-o în cap.
Dacă întârzia o jumătate de oră, Emilia îl suna imediat.
Filmele le alegea tot ea.
Cărțile la fel.
Îl trimitea la sală cu insistență.
Gătea doar mâncare sănătoasă.
L-a făcut să renunțe la fumat.
Întâlnirile cu prietenii nu-i plăceau deloc.
Prietenii lui beau prea mult, spunea ea.
Pentru Andrei, toate astea erau o umilință.
După ședința cu psihologul, a luat o decizie.
„Zece ani am trăit în iad”, și-a spus.
„Ea mi-a luat libertatea.”
A început să facă totul din răzbunare.
Repeta mereu că soția i-a „tăiat aripile”.
S-a gândit serios să se mute separat.
Psihologul l-a încurajat în acest sens.
L-am întrebat direct:
— „Ce aveai când v-ați căsătorit?”
— „Nimic”, a răspuns el. „Nici mașină, nici apartament.”
— „Ea spunea că s-a măritat din dragoste.”
— „Acum cred că m-a ales ca să mă domine.”
— „Și acum ce ai?”, l-am întrebat din nou.
Andrei a început să enumere.
O mașină bună.
Un apartament al lui.
O casă la țară.
Firma proprie.
Un fiu în clasa întâi.
Un snowmobil pentru weekenduri în pădure.
Sănătate.
Familie.
Respect.
Atunci nu avea nimic.
Acum avea totul.
Și toate astea, alături de așa-zisa „tirancă”.
Așadar, i-a tăiat ea aripile cu adevărat?
Emilia îl suna pentru că îi era dragă.
Gătea sănătos pentru că-l iubea.
Poate atenția ei era uneori prea multă.
Dar înainte să spui că o femeie ți-a luat libertatea, gândește-te ce ți-a dat.
Andrei a tăcut o clipă.
Apoi a spus simplu:
— „Îmi iubesc soția. Îmi iubesc fiul.”
— „Prieteni aproape că nu mai am.”
— „Unii s-au pierdut în alcool, alții au ajuns la închisoare.”
— „Acasă e bine. Foarte bine.”
— „Ce m-aș face fără ea?”
A mai adăugat ceva, mai moale:
— „Am exagerat cu aripile. Nu le-am avut niciodată.”
— „Acum le am — soția și fiul meu.”
Cu aceste gânduri s-a îndreptat spre casă.
Până atunci, Emilia îl sunase deja de două ori.
Unele femei nu taie aripi. Le construiesc.